Foarte multe s-a vorbit, se vorbeste şi se va vorbi despre marele reprezentant al identităţii româneşti din Basarabia – Grigore Vieru, care a fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei cu vocea sa vie a conştiinţei româneşti.
Grigore Vieru va rămâne în memoria noastră prin dragostea sa pentru limba şi istoria românilor de pe ambele maluri ale Prutului, prin idealurile pe care le-a slujit neobosit. Ne amintim cu drag de primul nostru ABECEDAR… primul abecedar naţional, e meritul lui, el ne-a învăţat să nu uităm de unde venim, unde ne sunt rădăcinile şi faţă de ce popor avem o răspundere morală.
Luni 15 februarie 2010, Biblioteca „V.A. Urechia” în colaborare cu Liga Studenţilor Basarabeni din Galaţi a organizat o serie de manifestări culturale dedicate lui Grigore Vieru care pe 14 februarie ar fi împlinit respectabila vârstă de 75 de ani, cei prezenţi au avut ocazia să participe şi la vernisajul expoziţiei de carte „Lacrima sufletului românesc din Basarabia”, unele din versurile recitate de tinerii români de pe ambele maluri a Prutului au fost special dedicate marelui poet. Toate chipurile adunate acolo au exprimat un profund respect pentru toată viaţa poetului închinată marelor sale valori, veridice etaloane pentru un adevărat suflet românesc. Copii tineri, copii mari-toţi având o bucăţică din podul de flori în sufletul lor, pod pe care marele nostru poet l-a vista şi l-a dorit din toată inima. Prin versul său care educă şi promovează gândurile înălţătoare, gânduri ce doar un suflet curat era în stare să simtă, au vrut să redea o bucăţică din lumina ochilor Poetului elevi şi studenţii ce îşi doresc din toată inima că toţi să cunoască istoria şi suferinţa poporului nostru din perspectiva unei dureri cu „geana udă”, pe care toată viaţa a simţit-o şi a purtat-o Grigore Vieru, ce s-a considerat „lacrima lui Eminescu” şi pe bună dreptate, un promotor al patriotismului şi speranţei nemuritoare.
În amintirea… lui Grigore Vieru Din când în când Amurgul dintr-o liră Mai scoate un oftat. Orfeu ce o lasă Plecat în noapte e Gonit de vis adânc, Ori alergând după o clipă Imaginea îi pendulează încă între lumi. Ce a rămas e lume vie Ce va veni sunt gânduri bune. Cât calm lasatu-ne-a el nouă Şi câtă lumină a luat cu el Pierdut e om, ucis de clipă Dar veşnică-i a lui aripă. (Diana Macaru)La distanţe de decenii, poate galaxii cerul se îndură să ofere un dar aşa de valoros omenirii, noi, cei de rând suntem datori să păstram toată nobleţea unei vieţi trăite cu demnitate pe timpuri atât de vitrege şi cu atât mai mult suntem responsabili să transmitem mai departe, generaţiilor viitoare, imaginea intactă a unui „copil” ce-şi va dori mereu „mama” aproape, urmându-i exemplu, evlavia, cât şi iubirea necondiţionată, străduindu-ne să-i păstrăm lumina LITEREI cât mai albă în ochii noştri, cât ea nu se va stinge EL va trăi.
Lui Grigore Vieru Plâng izvoarele întruna Plânge cerul, plânge Ţara Unde ne-aţi ascuns poetul, Unde ne-aţi ascuns comoara? Când Basarabia era întunecată Cu versul el a luminat-o, Imperialiştii vrut-au s-o sugrume Dar el prin cântec a salvat-o. El s-a închinat în taină Pentru scumpul lui popor Pentru neamul românesc Pentru trecut, prezent şi viitor. Plâng Carpaţii, plânge Prutul, Plânge Nistru şi Siretul, Unde ne-aţi ascuns comoara, Unde ne-aţi ascuns poetul? (Mihai Cretu)
Echipa LSBG
Publicat de LSBG 
