Cu un trecut dureros se merită să lupţi pentru un viitor senin

Noiembrie 14, 2009

Acolo unde Prutul işi plimbă mândru apele iar soarele işi scaldă razele peste lacul Beleu, la Slobozia Mare, un sat (din sudul Rep. Moldova) unde localnicii au speranţe şi vise, de altfel cum le avem cu toţii. De prin 2007 unul din vise incepe să devină realitate, ochii slobozenilor se bucură de noua Biserică ce urmează să-şi ridice zidurile. Până să vorbim despre acest lăcaş de închinăciune ce urmează să aducă atâtea bucurii, o să încerc să vă povestesc despre fosta biserică, cea mai mare dintre Reni şi Cahul.Biserica veche S-a construit în anul 1871, în formă de cruce şi la fiecare din cele patru extremităţi se înălţau câte patru coloane. Clopotniţa bisericii avea cinci clopote: trei clopote mari şi două mici. Clopotele mari erau lovite pe rând, cele mici simultan; sunetul produs de aceste clopote ca o adevarată orchestră se auzeau pana la Galaţi. Era cea mai frumoasă Biserică din sudul Basarabiei, işi evocă şi astăzi cu nostalgie localnicii, „Îmi amintesc că eram prin clasa întâi, era o Biserică mare, foarte frumoasă şi… tot comuniştii au dărâmat-o” (dna Maria Armeanca).

„Pentru ziua de 12 iunie 1960 s-a anunţat Adunarea Generala a sătenilor, conducea Tudor Pasat, pe atunci primar. La masa prezidiului era un reprezentant al autorităţilor raionale Vulcăneşti. Cei care au luat cuvântul au fost „pregătiţi” din timp. Motivul principal era că Biserica încurcă educaţiei ateiste a elevilor şi nu e bine ca vizavi de şcoală sa fie o Biserică. Când s-a pus la vot problema demolării, multi săteni evitau să ridice mâna. Prezidiul insista, o bună parte din săteni au ridicat mâna cu privirile plecate în jos. La întrebarea „Cine e împotrivă?” nici o mâna nu s-a ridicat, frica era prea mare. Aşa s-a hotărât distrugerea unui monument de cultură, a unei opere de artă, a unui lăcaş sfânt ” (Ion Geantâc, „Slobozia Mare, istorie, personalităţi, cultură”).

Când citeşti asemenea lucruri iţi par poveşti, e incredibil câtă suferinţă au îndurat buneii noştri şi acum noi ne plângem uneori de nişte lucruri minunscule ce apar în viziunea nostră ca probleme adevărate…

Biserica nouaSă revenim asupra lăcaşului ce urmează să înlocuiască acea Biserică, poate nu va fi la fel de mare şi la fel de frumoasă, dar în schimb va fi atât de utilă localnicilor care vor avea în sfârşit unde să-şi plângă necazurile şi să-şi încredinţeze bucuriile.

Noua Casă a Domnului se construieşte în curtea dnei Maria Armeanca (Vasileva) care a fost dispusă să ofere spaţiul necesar pentru Biserică: „Vreau foarte mult să se construiască Biserica asta, căci eu n-o să traiesc 1000 de ani, lasă să mă pomenească lumea aşa…” (M.A.)

„La început localnicii nu credeau că o să începem construirea acestei Biserici însă s-au convins pe parcurs că avem intenţii serioase şi au contribuit fiecare cum au putut, femeile au făcut mancare iar barbaţii au ajutat la lucrări. Am început din 2007 când s-a sfinţit locul pentru Biserică apoi s-a sfinţit piatra de temelie după care s-a pus fundamentul şi în urmatorul an pereţii. Lucrările merg destul de greu din motive financiare dar totuşi sperăm ca în anul urmator să putem pune acoperişul” (Parintele Ion Herta).

Aşa renaşte un vis în unul din pitoreştile sate Basarabene-Slobozia Mare.

(Pentru doritorii care vor să-şi ofere sprijinul pot lua legătura personal cu preotul Ion Herţa la telefon: 0729107955; 0727866473 sau pot dona bani în contul cu numărul RO83RNCB0141109821280001 , deschis la Banca Comercială Română S.A.)

(P.V.)