6 mai 1990 în presa din România

Ziua de 6 mai 1990, de ziua Sfantului Iov cel Drept, a avut loc evenimentul important pentru natiunea romana numit Podul de flori. Dupa 50 de ani Romania si Basarabia s-au putut imbratisa din nou. Trecerea peste granita de sarma ghimpata a fost  permisa fara pasapoarte. Punctele de trecere intre Romania si Basarabia au fost: Miorcani- Pererita, Stinca – Costesti, Iasi – Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albita – Leuseni, Falciu – Tiganca, Oancea – Cahul si Galati – Giurgiulesti. Ziarele si revistele culturale romanesti in acea zi au scris in special numai despre Podul de flori.

“Prin punctul Ungheni, unde am fost prezent, au trecut in jur de un sfert de milion de oameni. Numai in gara Iasi au plecat  de la ora 6 pina la orele 12 sase garnituri de trenuri cu cate 17 vagoane fiecare, ticsite de o multime cu brate de flori. La care adaugam in jur de 30 de autobuze si peste 4000 de autoturisme particulare. Acceleratul Timisoara – Iasi, care a mers pana la punctul de granita Ungheni a adus si el mii de transilvaneni. In jurul prinzului, in Iasi gaseai foarte greu o floare.” Vasile Iancu (Romania Libera Nr 112, marti 8 mai 1990)

“In duminica accea pe malul Prutului la punctul de trecere a frontierei Leuseni-Albita s-a strins o imensa mare de oameni.. Sute de mii de oameni, adevarate torente umane au curs din cele doua parti ale Prutului, din stinga si dreapta lui, pentru a se contopi intr-o revarsare de bucurie, imbratisari si lacrimi. Da nu putine lacrimi au curs duminica pe obrajii barbatilor si femeilor, mai ales ale celor virstnici, care dupa aproape patru decenii si jumatate de despartire dureroasa, cei ce vorbesc si simt romaneste au putut pentru intiia oara dupa razboi sa vorbeasca direct, uitindu-se unii in ochii altora, sa joace in aceleasi hore ale bucuriei, tinindu-se de mina, sa praznuiasca la un loc, cinstind paharul revederii in imensa cimpie de linga Prut…

…Si la punctul de trecere de la Falciu – Tiganca, numarul celor ce au dorit sa dea mina cu fratii de peste Prut a depasit orice asteptari. Se sconta pe citeva sute si au fost cam 12000. I-am vazut pe romanii din dreapta Prutului revenind spre seara, grupuri-grupuri. Vorbeau de ospitalitatea si omenia cu care au fost primiti, de grija cu care pe malul sting al fluviului plin de flori s-a staruit ca el sa se simta ca acasa. S-au croit si planuri pe viitor…

…Duminica, Prutul a fost o punte de flori, o punte de suflet si speranta intre romani.” S. Achim, I. Erhan (Adevarul, 20 mai 1990)

Doina Basarabeana

de Pr. David Portase-Prut

Doamne, Doamne plinsul seaca

Si durerea ma ineaca…

Doamne, Doamne, unde-i ea

Unde-i Basarabia?

Du-ma Doamne, du-ma iara,

Chiar in asta primavara,

Du-ma ca pe-un fir de stea

Tocma-n Basarabia!

“6 Florar a fost o zi splendida din toate punctele de vedere. Soare si senin pina-n tarii de ambele parti ale Prutului. Pe linia orizontului marea verde a griului unduia lin, prevestind anul verii. La Cahul si Oancea, spre Giurgiulesti si Galati au fost puntile, oamenii care le-au trecut insa au fost pilonii lor de sprijin-indestructibil, eterni… N-au trecut decit citeva clipe pentru ca toti cei care eram acolo sa traim un moment de descumparare: cum sa recunosti oaspetii, cum sa recunosti gazdele? S-au imbratisat, de aceea, cei din Chisinau cu cei din Giurgiulesti, cei din Tiglina I cu cei din Tiglina III… S-au imbratisat adica, intre ei, romanii, s-au prins la hora, lasindu-I sa celebreze aceasta nunta mioritica pe Eminescu, pe Cosbuc, pe Creanga, pe Alecsandri, pe Vieru, pe Druta…” Radu Macovei, Grigore Lazarovici (Viata Libera, Galati, nr 113, marti 8 mai 1990 )

“Daca riul ca riu presupune pe alocuri un pod si daca este inchipuit din flori, inseamna ca totul este posibil.

Nu cunosc data de nastere a Prutului. Probabil insa ca el este de acceasi virsta cu Noi. Cunosc, totusi, ca un pod peste el, un pod de flori mai ales, nu inseamna cit o poezie frumoasa, pe care ar fi trebuit s-o scrie Eminescu, daca ar fi avut nevoie de un pasaport pentru a trece la Cernauti, la Chisinau sau in alta parte de pe o harta pastrata in sufletul Mioritei.

Basarabia a pasit peste flori in Romania. A stat citeva ore sub cerul inmiresmat de tei si a plecat inapoi, lasind Prutul ca o virgula provizorie intre 2 destine… A fost o zi de istorie, a fot un crimpei de viitor…

Ramine ca florile podului sa infloreasca. Sa vina ziua aceea in care fiecare sa purtam in mina un buche de flori si sa trecem Prutul de la stinga la dreapta si de la dreapta la stinga, fara sa fie nevoie de poduri oficiale. Pina atunci trebuie sa pastram in inimi dorinta proaspata de a fi noi insine, indiferent daca exista sau nu un Prut, indiferent daca el mai curge intre noi sau pentru noi.” Ion Manea (Porto_Franco, Nr 3-4 1991)

Urecheanu Andrei pentru http://www.lsbgl.wordpress.com